Concept în definiție ABC

La ordinulFonetică, A fonem va fi fiecare dintre unitățile fonologice minime care într-o limba se opun altora generând un contrast semnificativ. De exemplu fonemul s este opus fonemului n, permițându-ne să distingem cuvântul durere de cuvântul pesa.

Între timp, fonemul este și Unitate minim de limba oral, deoarece este un sunet de vorbire care face posibilă diferențierea între multe cuvinte ale unei limbi, de exemplu fonemele s și t în coso și como; o s și c în unic și coadă.

Cuvintele menționate mai sus: coso / como, sola / cola, pena / pesa, au semnificații total diferite, deși pronunția fiecărei perechi diferă cu greu în sunetele menționate anterior. Între timp, structural vorbind, fonemul aparține câmpului limbajului, în timp ce sunetul aparține câmpului vorbirii.

Sunetele fiecăruia dintre cuvinte sunt numite alofoni. Același fonem poate avea alofoane diferite, așa cum este cazul gaze si oameni. Alte situații foarte frecvente sunt, de asemenea, că literele se potrivesc sau că literele sună ca mai multe foneme, de exemplu, c sună ca k și s ca z.

Fonemele nu sunt sunete în termeni de entitate fizic, ci mai degrabă este vorba despre abstracții formale sau urme psihologice care rămân în sunetele vorbirii.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că telefonul și fonemul nu sunt la fel, pentru că telefon sau sunet se caracterizează printr-o serie de trăsături fonetică și articulatorie, a cărei ID este teme pentru acasă exclusiv foneticii. Prin urmare, telefonul va fi oricare dintre posibilele realizări acustice ale unui fonem.

Deci, pe scurt, fonemul va fi unitatea fonologică diferențierea (Fiecare fonem este delimitat în cadrul sistemului de calitățile care îl disting de celelalte și, de asemenea, de propria intenție semnificativă), abstract (pentru că de fapt fonemul nu este un sunet, ci un tip ideal de sunet) e liniar indivizibil (Nu poate fi împărțit în unități mai mici).

Pe de altă parte, numim și foneme fiecare dintre sunetele simple ale limbajului vorbit.