Definiția Revoluției Mexicane

După independența față de Spania în 1824, Mexicul a suferit o lungă perioadă de răsturnări politică Și social. Lege Lerdo din 1856 a declarat terenurile bisericii necultivate și, în consecință, mulți țărani și-au pierdut pământurile în mâinile proprietarilor puternici.

Pe termen lung, Porfirio Diaz, exproprierea de pământ a continuat și acest lucru a provocat disconfortul țăranilor și al comunităților indigene. Această situație a dus în cele din urmă la greve masive în 1906. Muncitorii militari și minerii s-au opus politicii lui Porfirio Diaz. În același timp, omul de afaceri Francisco Madero a condus o circulaţie politician să răstoarne om batran Porfirio Diaz, dar a manipulat alegerile din 1909 și Madero a trebuit să plece în exil. Din exil a cerut rebeliunea poporului mexican.

În acest fel, în 1910 mai multe state mexicane au luat armele împotriva regimului Porfirio Diaz. În acest context, apar câțiva lideri, printre care legendarul Pancho Villa și Emiliano Zapata.

Revoluția mexicană a început după dictatura lui Porfirio Diaz

Forțele militare ale lui Porfirio Diaz au fost atacate în nordul și sudul țării de grupuri de țărani înarmați care au revendicat terenurile care au fost confiscate în trecut. În 1910, Porfirio Diaz a trebuit să demisioneze când a fost încolțit și Francisco Madero a preluat președinția Mexicului. Acest episod este considerat începutul anului Revoluţie Mexican. Deși mișcarea condusă de Madero a pus capăt dictaturii lui Porfirio Diaz, nemulțumirea populară era în creștere, iar revoluționarii și-au continuat lupta cerând pământ și libertate.

Armatele revoluționare Zapata și Villa au fost înfrânte

Între 1911 și 1912 armata lui Emiliano Zapata s-a confruntat cu trupele lui Madero și a reușit să recupereze terenurile expropriate. În 1913 armata lui Pancho Villa a ocupat mai multe orașe din Mexic. Între timp, conservatorul Victoriano parcelă de legume a dat o lovitură de stat și și-a asumat puterea absolută. Acest lucru a stârnit o alianță între Zapata, Villa și alți caudillos revoluționari care au obținut în cele din urmă înlăturarea lui Victoriano Huerta ca președinte naţiune.

Strigând pentru pământ și libertate, revoluționarii conduși de Zapata și Villa și-au sporit acțiunile de luptă, dar liderii politici Venustiano Carranza și Álvaro Obregón s-au aliat pentru a forma un bloc constituționalist și au ajuns să învingă armata lui Villa în 1915 și pe cea a Zapata în 1916.

În 1920 pace iar aspirațiile revoluționarilor au fost realizate în cele din urmă între 1934 și 1940 în timpul mandatului lui Lázaro Cárdenas.

Ca o consecință a procesului revoluționar, Venustiano Carranza a fost numit președinte și în 1917 un nou Constituţie în care se propune o reglementare asupra terenurilor pentru a satisface aspirațiile celor mai sărace clase. Cu toate acestea, reformele sociale așteptate nu au fost puse în aplicare și Carranza la asasinat pe Zapata în 1919, iar Villa a fost retrasă în Chihuahua.

Álvaro Obregón a continuat să susțină cererile claselor populare și când vechiul său aliat (Venustianao Carranza) a fost asasinat, a preluat funcția de președinte al națiunii. În același an, 1920, pacea a fost în sfârșit atinsă, dar revoluționarul cere (foarte în special reforma agrară) nu a devenit realitate decât în ​​deceniul următor în timpul mandatului de Lazaro Cardenas.

Fotografii: Fotolia - vladimirfloyd / oneinchpunch