Concept în definiție ABC

În limbi tonale , limba în care conturul frecvenței cu care se pronunță fiecare silabă permite crearea de contraste fonologice, aliteraţie Constă din repetarea unui sunet cel puțin de două ori într-un vers din artă minor, sau cel puțin de trei ori, într-un vers de artă major. În sucitor de limbă Acesta este locul în care putem vedea cel mai frecvent aliterarea exprimată, deși este folosită foarte mult și în textele create pentru a preda copii să pronunțe un anumit sunet. Pablito a pus un cui mic, câte unghii, Pablito a pus unghii.

Între timp, pentru prozodie, ramură a Fonologie care se ocupă cu studiul trăsăturilor fonice care afectează unitățile inferioare și inferioare ale fonemului, aliterarea va fi reiterarea consoană inițială la începutul a două cuvinte consecutive sau ușor separate, cu alte cuvinte, este repetarea sunetelor consoanelor la începutul consoanelor sau silabelor accentuate. Zgomotul cu care se rostogolește furtuna răgușită.

Pe partea ta, Poezie

, prin aliterare, caută efectul sonor produs ca o consecință a repetarea consecutivă a aceluiași fonem sau a unor foneme similare. De asemenea, prin aliterare poate fi sugerat imaginiîn legătură cu simțurile, cum ar fi sunetul apei care cade dintr-o cascadă sau galopul unei cal.

Deși aliterarea este concepută în prezent ca o înfrumusețare care poate fi atribuită prozei și poeziei și care va căuta un efect de muzicalitate și sonoritate, versul aliterativ, demult, sa dovedit a fi un principiu al structurii formale și resursa fundamentală în versul germanic vechi.

Subiecte în aliterare