Procese narative: începutul scenei

Este convenabil să începi cu ceva care stârnește interesul cititorului, care îl face să fie conștient de continuarea scenei respective. Ce mister deține acest personaj? De ce suferi atât de mult? Cum va fi rezolvat conflictul? Care a fost cauza tragediei? Ce înseamnă acest loc necunoscut?
Orice problemă interesantă servește la începutul scenei. Franz Kafka, în Metamorfoza, ne învață să începem o poveste: „Când Gregorio Samsa s-a trezit într-o dimineață, după un somn neliniștit, s-a trezit în patul său transformat într-o insectă monstruoasă. Stătea întins pe coaja tare a spatelui și, ridicând puțin capul, a văzut figura convexă a burții sale întunecate și brăzdate. prin caluri curbate, a căror proeminență abia putea susține plapuma, care era vizibil pe punctul de a se scurge spre Eu de obicei. Nenumărate picioare, groaznic de zgârcite în comparație cu grosimea obișnuită a picioarelor sale, i-au oferit ochilor spectacolul unei scuturări incoerente.
- Ce s-a întâmplat cu mine?
Nu visam, nu. Camera lui, o cameră reală, deși excesiv de mică, apărea ca de obicei între cei patru pereți cunoscuți ai săi. Președând masa, pe care era împrăștiată un eșantion de cârpe • - Samsa era un comerț - a fost o imagine care fusese recent tăiată dintr-o revistă ilustrată și plasată într-un cadru frumos De aur. Această imagine a reprezentat o doamnă purtând un capac de blană, înfășurat într-o boa de blană și ce. foarte erectă, ar ține împotriva privitorului o manșetă amnionică, făcută tot din piele, în interiorul căreia i-a dispărut întregul antebraț. '"(Cf. Bibliografie complementară, N? 29)

Totul din transcrierea de mai sus ține cititorul curios și îl pregătește pentru următoarele scene.
Ofer o altă deschidere de scenă potrivită în cărămida misterioasă a lui Edgar Alian Poe:
„O vreme mai târziu a avut loc un incident care m-a umplut alternativ de bucurie și groază și din acest motiv mi s-a părut mai emoționant și îngrozitor că niciunul dintre pericolele pe care le-am condus mai târziu în cursul a nouă ani lungi, plin de evenimente la fel de surprinzătoare ca nemaiauzit. Stăteam întinși pe punte, lângă esra'a. discutând despre posibilitatea de a intra în cămară, când îmi întorc ochii spre Augusto, care era în fața mea. Am observat că devenise brusc palid și că buzele îi tremurau într-un mod singular și de neînțeles. Destul de alarmat, am vorbit cu el și el nu mi-a răspuns, ceea ce m-a făcut să cred că a fost atacat de un rău brusc. Apoi i-am observat ochii, strălucitori și fixați pe un obiect din spatele meu. Mi-am întors capul și nu voi uita niciodată bucuria nespusă care mi-a pătruns întreaga ființă văzând o cărămidă grozavă care venea spre noi și nu mai era nici măcar la doi kilometri distanță. "{Cf. Bibliografie suplimentară, W 44)