Verbe copulative (explicate cu exemple)

Verbe copulative

Verbele copulative exprimă o stare sau o condiție, dar nu o fac pe deplin. Prin faptul că nu exprimă totalitatea acțiunii, verbele copulative necesită prezența unei structuri numite predicativ subiectiv obligatoriu, care completează sensul. De exemplu: Acasă Se pare abandonat.

Verbul copulativ prin excelență este „a fi”. Deci, dacă cineva susține Mama mea este, este logic și se așteaptă să completeze expresia cu un adjectiv sau cu o construcție de fond care să reflecte o caracteristică a mamei.

Propoziția nu se poate termina în niciun caz, spre deosebire de ceea ce s-ar întâmpla dacă ar fi spus Mama mea gătește. Această ultimă situație exemplifică un verb predicativ, cu sens complet, care poate sau nu să fie urmat de complemente.

Exemple de verbe copulative

Spre deosebire de toate celelalte categorii de verbe, copulativele compun o listă limitată și în jurul căreia persistă unele discuții.

Unii gramaticieni afirmă că există treisprezece verbe copulative, în timp ce alții susțin că există de fapt doar trei verbe cu adevărat copulative (ser, fi și pare), iar celelalte zece ar aparține unei categorii intermediare numite „pseudocopulative” unde, uneori, necesitatea complementului poate să nu fie Apărea.

În ambele cazuri, iată lista completă a verbelor copulative și pseudocopulative:

1. A fi. Peisaj este magnific.
2. A fi. voi e chiar asa calm pentru că știu adevărul.
3. Se pare. Examenul Se pare simplu, dar nu este.
4. Rezultat. Toate aceste afaceri rezultat foarte incomod pentru familie.
5. Semăna. Au pus împreună un set care seamănă fundul mării.
6. Stau. Spectatorii au rămas în tăcere pe tot parcursul recitalului.
7. Urma. Mi-au recomandat urmează, continuă semnele informaționale pentru a ajunge mai repede acolo.
8. Minciună. În acea vale minciună rămășițe arheologice datând din paleozoic.
9. Deveni. În timp, toate actele s-au întors prea greoaie.
10. De făcut. Dupa mult timp, au fost făcute prieteni buni.
11. Deveni. Bara a devenit prea greu pentru mine.
12. A pune pe. Ambele părți ei au sunt de acord într-o bătaie de inimă.
13. A sta. Păsări au rămas nemișcat în ciuda vântului.

Verbe tranzitive

Conceptul de verb copulativ nu trebuie confundat cu cel de verb tranzitiv. Acestea din urmă au nevoie și de o structură care să le completeze, care este în general o Complement direct.

Categoria „tranzitiv” este utilizată în opoziție cu omologul său, cel al verbelor verbe intransitive, care nu admit niciun complement direct.

Dacă spunem Săptămâna aceasta am citit o revistăEste clar că verbul „am citit” nu necesită prezența unui complement direct (deoarece propoziția s-ar fi putut termina acolo în verb), dar o admite.

În schimb, dacă spunem Tatăl său a plâns, nu există posibilitatea de a plasa un plugin direct (da alte tipuri de pluginuri).

În niciunul dintre cele două cazuri nu este un verb copulativ, deoarece posibilitatea de a fi completată apare prin contextul propoziției (chiar și același verb poate apărea ca tranzitiv și intransitiv) și nu din cauza condiției verbului în sine ca o legătură, așa cum se întâmplă la verbele de tip copulativ.

Alte tipuri de verbe: